Despre oamenii ocupați

 

Cred c-aș putea să încep astfel: “Bună, eu sunt Bianca și sunt un om ocupat” :)) dat fiind faptul că am cam tras chiulul pe blog vreo 2 săptămâni și ceva. Dar m-am întors. Gata, back to business 😀

 

“Ai grijă ce-ți dorești pentru că se poate îndeplini.”

 

Acum câțiva ani, după ce am terminat facultatea, am avut o perioadă în care nu-mi găseam locul și nu știam exact pe unde să o apuc. Mi-am luat puțin timp și m-am gândit intens la ce urma să fac.

Terminarea facultății e ca un prag. Timp de 3-5 ani, după caz, ai avut o activitate constantă, ai mers la cursuri, ai învățat, te-ai trezit devreme și te-ai bucurat nespus când ai prins și tu o oră liberă. La finalul acestei perioade te-ai trezit cu o diplomă în brațe, îmbracat într-o robă, zâmbind frumos la poze și așteptând marea întrebare: “Și acum ce faci?”

Nu a fost prima dată când ai auzit întrebarea asta asta. Te-ai mai gândit și tu din când în când la ce urma să faci și ți-ai dat probabil răspunsul standard: “E timp să mă gândesc, nu acum.”

Și revenind în prezent, timpul s-a scurs și primești din nou aceeași întrebare. Nu că nu știi ce meserie să-ți alegi, dar acum ai timp, ai libertatea să faci ce vrei, ce poți, ce crezi că-i mai bine pentru tine. Și libertatea dobândită odată cu terminarea facultății câteodată te îngrădește și-ți pune mai multe piedici. Tocmai asta e. Acum ai prea mult timp liber și e mai greu de gestionat.

Trebuie să îți construiești o nouă identitate de om muncitor, cu responsabilități, facturi de plătit, obligații și toate cele. Mulți aleg să-și continue studiile, să facă și-un master, și-un doctorat, și-apoi se mai apucă de-o facultate. Nu pentru că li se cere, sau pentru că ar fi ok să aibă studii și mai superioare decât superioarele sau că vor ei să fie oameni studioși, nu! O fac pentru că nu știu ce să aleagă și-atunci e mai simplu să faci ce-ai făcut până acum, nu? Sunt și alții care fac asta pentru că vor pur și simplu, pentru că simt nevoia să aprofundeze, pentru că au nevoie de alte diplome sau pentru că vor să continue în domeniu.

Eu n-am vrut să continui cu nimic. Eu mi-am încheiat socotelile cu facultatea odată cu licența și nu mi-a mai trebuit master, eram sătulă. Avusesem un an greu cu multe examene în țară și în Franța, unde am studiat jumătate de an, licență, tensiune, stres și multă bătaie de cap. Când m-am văzut cu diploma în mână m-am simțit extrem de ușurată c-am terminat.

Și-apoi… s-a instalat liniștea. A urmat o perioadă în care nu știam cu ce să încep, un program lejer cu care nu eram obișnuită. Tocmai de aceea mi-am dorit să fiu ocupată. Dar mi-am dorit atât de tare să nu am timp să respir, încât exact asta am primit. Și încă primesc, pentru că mi-am dorit cam mult 🙂

Câteodată e obositor, dar când am tendința să mă plâng de asta, iau un loc cu mine și-mi aduc aminte că eu am atras lucrurile în viața mea. Și îmi place, îmi place să fiu ocupată și n-aș putea să trăiesc fără agitația pe care mi-o creez singură, dându-mi de muncă atunci când am puțin timp liber. Entuziasmul începerii unei noi activități, energia transmisă de lucrurile bune și noi mă hrănesc și mă țin așa, activă.

N-aș fi putut niciodată să am o singură meserie. Nu m-aș fi simțit împlinită. Dacă ar fi să aleg între o altfel de viață și cea ocupată pe care o am acum, aș alege-o fără îndoială pe cea actuală.

Activitatea te face să ai amintiri, să trăiești momente, să întâlnești oameni, să cunoști diversitatea, să te cunoști pe tine mai bine și să prețuiești timpul.

 

 

Save

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *