Erasmus, o experiență pe care o recomand

Cu mult înainte să mă gândesc la călătorii, să pornesc într-acolo, să mă avânt pe căi necunoscute, știam că o să fac asta. Știam că o să plec și-o să cunosc altă cultură, dar nu știam ce mă așteaptă. E sentimentul ăla care nu-ți dă pace și te tot sâcâie: “Du-te, du-te, vezi cum e!”

În anul III de facultate am descoperit bursa Erasmus. Câteva colege de-ale mele au ales drumul ăsta înaintea noastră. Împreună cu o altă colegă am decis să plecăm și noi. Nu știu ce-am așteptat până atunci, însă se pare că așa a fost să fie. Ne-am hotărât să plecăm în ultimul semestru de facultate 🙂 ciudat, nu? Da, știm! Ne-am gândit noi că o să fie greu, dar tot am plecat!

Aveam nevoie de asta! Și-am lăsat-o pe ultima sută de metri. A meritat mai mult decât mă așteptam. Aveam nevoie să mă descopăr și să mă regăsesc în același timp, să văd cât pot și ce pot, să uit de mine și în același timp să petrec mai mult timp singură.

E ceva ce nu mai trăiești. Tocmai de aceea este o aventură. Știi că o să dureze 5 sau 6 luni, dar nu o să te întorci. Îți continui viața de unde ai lăsat-o. Dar tu te vei schimba. Vei fi alt om la întoarcere.

Am pornit entuziasmate către Brest, Franța. Era ianuarie și era frig. După un drum lung cu autocarul, avionul, trenul, autobuzul și mers pe jos, am ajuns în sfârșit în fața căminului. Pierise entuziasmul. Ploua și era frig. Eram cu 32 de kg după noi, fiecare. Voiam doar să dormim. Nu ne-au putut caza în căminul stabilit. Am insistat, speriate. Cu părere de rău ne-au trimis peste drum (peste deal mai bine spus) și ne-au dat două chei.

Cu ochii închiși mi-am ales în ce cameră o să-mi petrec cele 5 luni. Am deschis ochii și-am văzut 32. Oook! Bun. Am deschis ușa și-am rămas timp de câteva secunde înmărmurită, apoi am început să plâng. Și ce-am mai plâns. Vreo două săptămâni. Pe urmă, m-am calmat pentru că venisem cu un scop: să învăț, să descopăr, să călătoresc, să trăiesc altfel. Am avut o discuție cu mine în care m-am pus să promit că voi folosi timpul acesta în favoarea mea și așa am făcut.

Totul era nou pentru mine. E ca și cum te-ai trezi deodată pe o altă planetă. Doar că alesesem singură să plec 🙂 Brusc, totul se schimbase. Camera era mult prea mică (9m pătrați), patul la fel de mic, debaraua părea că nu-mi ajunge, raftul de cărți din cameră, tot. Unde mai pui că a trebui să ne adaptăm cu școala și cu tot ce reprezenta ea, în câteva zile. Cu documente, instituții, cartele, telefoane care nu mai voiau să meargă, profesori, cursuri, materii, proiecte, teme. Pe lângă asta, cu mâncarea, cu oamenii, cu ploaia (la Brest plouă 24h/24, 7 zile din 7, mărunt cât să te enerveze), culturi diferite și altele. Eram debusolată total. Mi-a luat cam două săptămâni să-mi reconstruiesc identitatea. Apoi totul a mers bine.

Experiența în sine te ajută să te dezvolți pe toate planurile. O recomand pentru că vei descoperi la tine lucruri care nu credeai că există. E greu. Nu o să te mint! E greu să faci față tuturor lucrurilor noi care vin ca o avalanșă, dar e mai bine așa. Ieși din confortul cu care erai obișnuit și asta o să îți schimbe viața. Este o experiență pe care nu toată lumea are curaj să o trăiască, dar dacă îndrăznești, nu o să îți pară rau! Câștigi prietenii pe viață cu persoane din diferite colțuri ale lumii, dobândești cunoștințe care te vor ajuta pe viitor mai mult decât crezi, devii independent și înveți să te descurci în toate situațiile.

La 2 ani după ce am ajuns acasă, m-am gândit la faptul că aș fi putut să merg oriunde altundeva. Erau atât de multe tări. Eu am ales Franța cu destinația Brest. Asta a fost experința mea, care mi-a schimbat viața. Aș repeta-o dacă aș putea să dau timpul înapoi pentru că mi-a adus un plus de cunoștințe pe care nu mi le-aș fi însușit altfel.

Vă las cu niște poze de la Brest:

 

                                                              Aeroportul din Brest

                                                       Căminul în care am stat

Facultatea

                                                            Curcubeul de la fereastra mea

                                                                  Centrul orașului

Acum c-ai citit despre experiența mea în Erasmus, spune-mi, a ta cum a fost?

 

0 Comments on “Erasmus, o experiență pe care o recomand”

  1. M-ar interesa sa stiu cum te ai descurcat la cursuri,cat de diferita si grea e materia si cum te-ai descurcat la examene? In camin sau la facultate ai fost cu prietena ta sau au mai fost si alti romani instalati acolo? Si as mai dori sa stiu daca ai fost ok pe partea financiara,te ai descurcat cu bursa oferita?

  2. O voi lua pe puncte ca să nu omit nimic și să-ți răspund într-un mod cât mai detaliat, bine? În primul rând o să-ți vorbesc despre cămin. Acolo, în teorie, nu au voie să te așeze cu un alt coleg din aceeași țară pe același etaj. Spun ei, pentru schimbul de experiență, pentru socializare. Totuși, pe noi ne-au lăsat la același etaj, însă la capete diferite 🙂 Mai erau și alți români în cămin, vei găsi români peste tot la Brest. La școală e foarte diferit de ce avem noi acasă în România. Îți poți alege materiile astfel încât să coincidă cu cele din țară și să faci numărul de credite, însă dacă dorești și faci față, poți asista la câte cursuri vrei, din diverse domenii. Un lucru este cert: trebuie să înveți! Ești mult mai apreciat pentru munca pe care o depui acolo și asta ar trebui să îți dea avânt și să ai note mari. Mie mi s-a părut mult mai simplu în Franța comparativ cu ceea ce avem în România ca și material de studiu, de învățat pentru examene(un exemplu: la Facultatea de Litere ai în țară 12 opere pe semestru iar în Franța ai maxim 2 – spun ei că 2 ar fi prea mult). Sistemul lor mi se pare mult mai bun pentru că ai mai mult timp pentru studiul acelor 2 opere și le poți pregăti mult mai bine pentru examen.Pentru mine a fost foarte bine la toate examenele. M-am întors în țară cu note bune și cu toate creditele luate. Cred că dacă te vei duce acolo cu scopul de a dobândi mai multe cunoștințe pentru tine, este imposibil să nu reușești. Cât despre partea financiară, noi am avut o bursă de 500 euro/lună din care plăteam cazare aproximativ 150 euro. Restul ar trebui să îți ajungă de mâncare, plimbare, și altele. Am avut și ceva bani de acasă, te sfătuiesc să ai și tu, cât să acoperi prima lună, până se reglează totul și până îți intră și bursa. Sper că te-am lămurit! Îți doresc succes! Cu mult drag, Bianca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *