Cum m-am hotărât să călătoresc

Acum 3 ani, după ce am dat licența în luna septembrie și-am simțit cu adevarat că s-a terminat facultatea, am fost invadată de un sentiment de libertate absolută ca și când nimic nu-mi mai stătea în cale și toată lumea era a mea. Idei peste idei, un amalgam de visuri și gânduri care nu-mi mai dădeau pace și care se completau la ideea că am timp liber și că pot face atat de multe.

Într-adevăr, erau multe lucruri de făcut, dar nu-mi găseam locul. Nu știam pe unde să o apuc și cu ce să încep. Eram în fața unui zid, fără să stiu ce se află dincolo de el. Ca un copil care descoperă pentru prima dată lumea.

Și cu toate că facultatea îmi oferea posibilități de angajare, mă simțeam dintr-o altă poveste. Avusesem o ocupație timp de 3 ani și întotdeauna m-am gândit că e timp destul să aleg ce voi face mai departe. Fără să mă dezmeticesc prea bine, la 1 noiembrie eram deja angajată la o firmă iar în decembrie intrasem și în posesia certificatului meu de traducător.

Toate bune timp de 1 an. Între timp, dorința de a cunoaște mai multe, de a călători, de a descoperi lucruri noi era tot mai mare și ori de câte ori aveam ocazia, evadam. Plecam în călătorii cu gândul de a mă identifica cu ceva, cu un loc, cu o trăire, cu oamenii. Începusem să mă gândesc să plec din țară, să mă mut. Simțeam că trebuie să acumulez mai multe cunoștințe din alte lumi. Nu știam dacă să aleg cu sufletul sau cu rațiunea. Și totuși am ales!

Am ales să rămân în țară și să călătoresc în afara ei. Să scriu despre alte meleaguri și să-mi păstrez identitatea. Și astfel mi-am potolit mintea și mi-am liniștit sufletul. Acum călătoresc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *